Euro, dolari, leu românesc. Bani sunt atât de prezenți în viața noastră încât la un moment dat este imposibil să nu ne gândim la ei. Îl folosim în fiecare zi, îl câștigăm, îl cheltuim, îl economisim. Dar ne gândim vreodată de unde vine?
De mult s-a crezut că banii au apărut să înlocuiască trocul sau că au fost creați de stat pentru a organiza economia. Cu toate acestea, un studiu recent al arheologului Mikael Fauvel, ne poate schimba complet cunoștințele despre originile sale.
Bani au venit din comerț înainte să vină de la stat?
Până acum, explicațiile pentru originea banilor erau împărțite în două teorii principale. Prima, teoria monedei de mărfuri, susținută de economistul Carl Menger, susține că anumite bunuri valoroase, cum ar fi aurul, argintul sau scoici, au ajuns să fie folosite ca monede pentru că au rezolvat problemele trocului.
În acest sistem, ambele părți trebuiau să-și dorească ceea ce oferea cealaltă în același timp, făcând schimbul dificil. Ca o soluție, au ajuns să fie folosite mărfuri cu o valoare general acceptată.
Cea de-a doua, teoria cartistă, susține că banii nu au apărut spontan pe piață, ci au fost impusi de stat. Potrivit lui Georg Friedrich Knapp, guvernele au dictat ce ar trebui să fie folosit ca monedă și au cerut utilizarea acesteia la plata impozitelor. John Maynard Keynes a susținut această idee, susținând că banii sunt în primul rând un instrument prin care statul poate controla economia.
Studiul propune o altă ipoteză: că banii nu au apărut în cadrul comunităților sau la insistențele statului, ci ca urmare a comerțului la distanță.
În societățile fără guvernare centralizată, schimburile între oameni apropiați se puteau baza pe încredere și reciprocitate, dar atunci când se face comerț cu străini, era nevoie de un mijloc de plată de încredere. Astfel, banii ar putea deveni un mijloc de asigurare a tranzacțiilor pe rutele comerciale care leagă regiuni îndepărtate.
Bani în societățile antice
Pentru a susține teoria lor, au fost analizate două cazuri arheologice care demonstrează utilizarea timpurie a banilor în contextul comerțului interregional.
De exemplu, popoarele indigene din California și sud-vestul american au folosit mărgele de scoici drept bani de peste o mie de ani. Aceste articole mici erau ușor de transportat și greu de contrafăcut, făcându-le ideale pentru comerțul pe distanțe lungi. Cronicile spaniole au consemnat utilizarea lui în tranzacții care acoperă teritorii vaste.
Pe de altă parte, în Europa din epoca bronzului (1500-800 î.Hr.), lingourile și inelele de bronz au servit și ca bani. Analiza arheologică arată că aceste obiecte aveau greutăți și dimensiuni standardizate, sugerând că au fost folosite ca mijloc de plată. Mai mult, studiile chimice arată că cuprul provenea din diferite regiuni ale continentului, indicând existența unui comerț pe scară largă.
Această descoperire contestă ideea că banii au apărut exclusiv pe piețele locale sau ca urmare a intervenției statului. Cu mult înainte de apariția guvernelor centralizate, unele societăți foloseau deja un sistem monetar pentru a tranzacționa cu străini și a asigura tranzacții.
Aceste grupuri nu erau economii primitive, ci au dezvoltat forme de bani adaptate nevoilor lor, permițându-le să-și extindă rețelele comerciale și să stabilească schimburi cu popoare îndepărtate.
Acest studiu sugerează că banii nu au fost doar o creație a statului sau o simplă evoluție a trocului, ci o inovație comercială care a facilitat schimburile între societăți separate de distanțe mari.
Moneda interzisă care nu ar trebui să existe și care valorează 18 milioane de dolari
