Printre documentele publicate recent se numără o confesiune de șase pagini a lui Kim Philby din 1963, în care acesta recunoaște că a spionat ani de zile pentru Uniunea Sovietică. Philby, despre care se credea că este șeful celor cinci din Cambridge, descrie în detaliu modul în care a fost recrutat în 1934.
„Pe scurt, mi s-a sugerat să lucrez pentru o organizație pe care ulterior am putut să o identific ca fiind OGPU (poliția secretă sovietică)”, a scris Philby, căruia MI5 i-a dat numele de cod „PEACH”.
Printre documente se află și transcrierea interogatoriului lui Anthony Blunt din 1964, în care acesta mărturisește în schimbul imunității de urmărire penală. Blunt a fost atunci consilierul artistic al reginei Elisabeta, funcție pe care a deținut-o până în 1972.
Potrivit unei note din 1973, regina „a primit informații despre Blunt foarte calm și fără surprindere”.
Dosarele conțin, de asemenea, informații despre John Cairncross, ultimul membru al rețelei de spionaj. Într-un interviu acordat în 1964 în SUA, Cairncross a recunoscut că a spionat pentru sovietici între 1936 și 1951.
Printre documentele publicate include o broșură utilizată între 1939 și 1951, care oferă sfaturi privind supravegherea.
Deghizarea feței nu este recomandată. Ea poate fi considerată indispensabilă în filmele cu servicii secrete, dar în practică este superfluă.
– se spune.
Potrivit actualului șef al MI5, Ken McCallum, publicarea documentelor reflectă angajamentul agenției față de deschidere ori de câte ori este posibil. Unele dintre dosare fac parte dintr-o expoziție specială la Arhivele Naționale intitulată „MI5: Secrete oficiale”. care urmărește istoria de 115 ani a agenției.
Imaginea de copertă este o ilustrație. Sursa imaginii de copertă.
