Sezonul de colectare a conurilor tinere de pin, în special din speciile Pinus sylvestris (pinul silvestru) începe în a doua jumătate a lunii mai. Primăvara, pinii dezvoltă conuri femele noi (cunoscute sub numele de conuri de semințe). Acestea sunt atunci în faza inițială de creștere – verzi, moi, suculente și pline de rășină. În sudul Poloniei (de exemplu, Polonia Mică, Silezia) sau în regiunile cu o climă mai blândă, primăvara vine mai devreme. Aici, conurile pot fi gata pentru recoltare încă de la începutul lunii mai.
În nord (de exemplu, Pomerania) sau în munți (Munții Tatra, Bieszczady) primăvara începe mai târziu. Temperaturile scăzute întârzie dezvoltarea conurilor. Aici, recoltarea se poate prelungi până la începutul lunii iunie (aprox. 1-10 iunie). Cele mai bune locuri pentru recoltare sunt pădurile îndepărtate de fabrici și de poluarea urbană. Rășina de pin este lipicioasă și greu de îndepărtat – conține terpene care se lipesc de piele și pot provoca iritații. Mănușile de unică folosință, cum ar fi mănușile din latex, sunt o modalitate simplă de a evita murdăria și de a menține igiena. Clătirea conurilor în apă curentă sau cu oțet îndepărtează praful, insectele, pânzele de păianjen și polenul care se pot depune pe ele.
Merită să ne amintim că conurile femele tinere, după câteva săptămâni (de obicei în iunie sau iulie) încep să se lignifice, adică să se lemnifice. Acestea devin apoi dure și mai puțin utile pentru utilizări culinare sau medicinale. Tăierea este procesul natural prin care conurile se pregătesc pentru rolul lor reproductiv – protecția semințelor. Momentul ideal pentru recoltare este atunci când conurile au 2-5 cm lungime, sunt de culoare verde deschis și pot fi tăiate cu ușurință cu un cuțit.
Citește și:
Conuri tinere de pin conțin flavonoide, care protejează celulele de stresul oxidativ. De asemenea, acestea potasiu și magneziu, susținând echilibrul electrolitic și digestia, și vitaminele E, P și K. Uleiuri esențiale, inclusiv pinenul și limonenul, le conferă aroma caracteristică de conifere, având în același timp un efect expectorant și decongestionant, facilitând respirația atunci când aveți tuse sau răceală. Nivelul de vitamina C din conuri este mai scăzut decât în citrice. Aici, acele de pin conduc detașat, fiind capabile să conțină până la 200 mg/100 g.
Uleiuri esențiale conținute în conurile de pin pot favoriza circulația, îmbunătățind fluxul sanguin, deși știința încă investighează acest efect și dovezile sunt limitate la observații preliminare. Cu toate acestea, conurile pot fi un aliat natural în timpul perioadelor de slăbire a imunității.
Din păcate, nu toată lumea ar trebui să ajungă la ele: persoanele cu alergii la polen sau uleiuri esențiale pot prezenta iritații, iar în cazuri rare chiar reacții cutanate sau respiratorii. Prin urmare, este recomandabil să consultați un medic înainte de utilizare, în special în cantități mai mari – mai ales în cazul afecțiunilor cronice sau al sarcinii.
Tradiția utilizării conurilor de pin datează de sute de ani. În medicina populară, acestea erau un remediu pentru răceli și, în unele regiuni, cum ar fi Scandinavia, chiar un deliciu dulce. Astăzi, aceste idei evoluează, oferind ceva pentru toată lumea: de la siropuri clasice la gemuri sau tincturi mai sofisticate.
Sirop de pin este un suport natural pentru tuse și răceală. Prepararea este simplă: tăiem conurile în felii subțiri, le presărăm cu zahăr în proporție de 1:1 și le lăsăm într-un borcan timp de câteva săptămâni (de obicei 2-3, la temperatura camerei) până când zahărul se dizolvă în sucul eliberat de conuri. După strecurarea prin tifon, punem siropul la frigider. Ca măsură preventivă, este suficientă o linguriță pe zi; în caz de boală, până la 4 lingurițe pentru adulți, deși persoanele cu diabet, copiii sau femeile însărcinate trebuie să consulte un medic din cauza conținutului ridicat de zahăr și a efectelor potențiale ale uleiurilor esențiale.
Jeleu cu pectină (de exemplu, un kilogram de conuri, 0,5 kg de zahăr și o lingură de pectină) este o opțiune mai delicată – atunci când este gătit și strecurat, se solidifică într-un adaos subtil la deserturi care va surprinde oaspeții cu aroma sa neobișnuită.
Surse: terazgotuje.pl
