Miruna este un pește de mare adâncime originar din apele limpezi și reci ale Oceanului Pacific, în special din jurul Noii Zeelande și din sudul Australiei. Se caracterizează prin carnea sa albă și ușoară, cu o textură extrem de fragedă, motiv pentru care este apreciat în bucătăriile din întreaga lume. Carnea sa conține proteine complete de înaltă calitate (aproximativ 15-19,2 g la 100 g), fiind în același timp săracă în calorii (doar 35-82 kcal la 100 g). Aceasta este o combinație ideală pentru persoanele care își urmăresc greutatea, sportivi și chiar vârstnici.
Grenadierul albastru se distinge, de asemenea, prin conținutul său extrem de scăzut de grăsimi, mai puțin de 1 g la 100 g, ceea ce îl face un pește „slab”. Acest lucru îl face ideal ca înlocuitor al cărnii roșii sau de pasăre, furnizând în același timp acizi grași omega-3 valoroși, esențiali pentru buna funcționare a creierului și a inimii. De asemenea, este demn de remarcat faptul că mirinul conține doar urme de mercur. Studiile efectuate de US Food and Drug Administration (FDA), arată că nivelurile sale variază între 0,118 și 0,195 μg/g. Acest lucru îl face sigur pentru viitoarele mame și pentru copiii mici.
Codul este adesea considerat peștele sănătos clasic – bogat în vitamina B12, sărac în grăsimi și cu gust blând. Miruna, însă, are câteva caracteristici care îi pot oferi un avantaj în anumite aspecte. Ambii pești oferă proteine de înaltă calitate (Cod: aprox. 17 g la 100 g, miruna: 19-22 g) și sărace în calorii, însă mirurna se remarcă prin următoarele avantaje:
- bogăție în vitamine și minerale: Mirinul din 100 g furnizează aproximativ 20 µg de vitamina D (codul are aproximativ 12 µg), 2,5 µg de vitamina B12 (codul are aproximativ 1,6 µg) și un vârf de cuțit de vitamina A, pe care codul o are mai puțin. Pe lângă acestea, servește fosfor (aprox. 200 mg), seleniu (aprox. 30 µg) și calciu (aprox. 15 mg) – acest trio susține oasele, nervii și imunitatea. Și codul are aceste ingrediente, dar în doze ceva mai modeste – de exemplu, fosfor 180 mg și seleniu aproximativ 25 µg;
- niveluri scăzute de mercur și lejeritate: ambii pești au un conținut minim de metale grele (cod: aprox. 0,111 ppm, mirin: 0,118-0,195 μg/g), dar mirinul este puțin mai slab (0,9 g grăsime față de 0,7 g la cod), ceea ce se traduce prin frăgezimea sa.
Deși diferențele dintre cele două sunt mici, mirinul poate fi o opțiune mai bună pentru cei care caută un pește ușor cu un profil nutrițional cuprinzător. Cod, cu toate acestea, rămâne o alegere la fel de valoroasă – decizia finală depinde de nevoile și gusturile individuale.
Dacă vă gândiți să introduceți mirun în meniul dvs., cu siguranță vă întrebați cum să preparați cel mai bine acest pește pentru a-i păstra valoarea nutritivă valoroasă și a-i scoate în evidență aroma delicată. Iată câteva modalități încercate și testate:
- La abur
Aburirea este una dintre cele mai sănătoase metode de tratare termică care păstrează sucurile naturale și substanțele nutritive ale peștelui. După ce ați sărat și condimentat ușor mirinul (puteți adăuga puțin suc de lămâie, mărar sau usturoi), puneți fileurile în steamer timp de aproximativ 8-10 minute. Rezultatul va fi un pește suculent, fraged, care se potrivește perfect cu salate ușoare sau crupe de mei.
- Coacerea în folie
O altă metodă recomandată este coacerea în folie. Frecați fileurile de mirin cu un amestec de ulei de măsline, suc de lămâie, sare și piper, apoi înfășurați-le în folie de aluminiu. Coaceți la 180°C timp de aproximativ 15-20 de minute. Această metodă de preparare se va asigura că peștele își păstrează aroma naturală, în plus, legumele pe care le puteți adăuga în folie (de exemplu, roșii, ceapă, ardei) vor da mâncării o profunzime de aromă unică.
- Braising
Înăbușirea mirinului într-un sos ușor de legume este o altă opțiune – ideală dacă plănuiți un fel de mâncare dintr-o singură oală. După ce fileurile se prăjesc scurt într-o cantitate minimă de grăsime, se adaugă un amestec de legume tăiate cubulețe (de exemplu, morcovi, țelină, pătrunjel) și ierburi. Gătiți la foc mic timp de 10-12 minute, până când peștele este fraged și legumele sunt ușor supracoapte. Această metodă vă va oferi un fel de mâncare care nu este doar sănătos, ci și plin de savoare.
Evitați să prăjiți mirinul în multă grăsime, deoarece acest lucru l-ar putea priva de acizii grași valoroși omega-3. Oricare dintre metodele de mai sus păstrează valoarea nutritivă maximă, scoțând în același timp în evidență aroma sa subtilă și delicată.
