Peștele alb ocupă un loc unic printre peștii de apă dulce datorită cărnii sale albe și fragede și a gustului său echilibrat, lipsit de aroma pământie caracteristică multor alte specii întâlnite în lacuri. Deși face parte din aceeași familie cu somonul și păstrăvul, se distinge prin conținutul mult mai scăzut de grăsimi și prin aroma mai blândă. În comparație cu somonul, peștele alb are o aromă mai puțin pronunțată, dar mai neutră și mai accesibilă pentru cei care nu sunt amatori de note intense de pește. Pe de altă parte, se compară în mod favorabil cu codul în ceea ce privește textura – carnea sa rămâne suculentă după tratamentul termic, în timp ce codul poate fi uscat și fibros.
Calitatea ridicată a cărnii este un rezultat al condițiilor în care trăiește peștele alb. Acest pește se găsește doar în lacuri adânci și limpezi, cu un grad ridicat de oxigenare, precum Wigry, Łebsko și Miedwie. Din acest motiv, nu este potrivit pentru agricultura industrială intensivă și depinde de capturile mici ale pescarilor locali. Mediul în care crește, combinat cu dieta sa naturală de plancton și crustacee, se traduce printr-o calitate culinară ridicată. Carnea de pește alb este fermă, elastică și conține relativ puține oase, ceea ce o face ușor de preparat și atractivă pentru oameni, care nu au prea multă experiență cu peștele de apă dulce.
Citește și:
În țările scandinave, peștele alb este considerat a fi un produs premiumiar prezența sa în meniurile restaurantelor exclusiviste nu este o surpriză. În Polonia, rămâne un produs mai degrabă de nișă, deși în ultimii ani poate fi găsit în oferta unor piețe, în special sezonier. Fileurile proaspete sau congelate apar în magazinele Lidl și Biedronka, printre altele, iar prețul lor se situează de obicei în intervalul de la patruzeci la șaizeci și ceva de zloți pe kilogram.
Din punct de vedere dietetic, peștele alb este clasificat ca o specie de valoare nutritivă ridicată. Există aproximativ 20 de grame de proteine complete în 100 de grame din acest pește, ceea ce îl face un produs apreciat în special de persoanele care urmează o dietă hiperproteică sau de reducere. În același timp, conținutul de grăsimi în aceeași porție nu depășește de obicei 2-3 grame, iar conținutul caloric se menține în jurul valorii de 100-110 kcal. Carnea acestui pește furnizează acizi grași nesaturați valoroși, inclusiv omega-3, care susțin sistemul cardiovascular și au o efecte antiinflamatorii.
În plus față de profilul său favorabil de proteine și grăsimi, peștele alb conține, de asemenea, un set de micronutrienți care joacă un rol important în buna funcționare a organismului. Acesta conține, printre altele, sodiu, potasiu, fosfor și vitamine B. Conținutul ridicat de sodiu este deosebit de important pentru persoanele cu afecțiuni renale, deoarece susține echilibrul electrolitic și ajută la prevenirea litiazei. Textura acestui pește rămâne, de asemenea, un atu – carnea este fermă, iar oasele individuale sunt ușor de îndepărtat la filetare sau la consum.
Citește și:
Carnea fragedă de pește alb funcționează cel mai bine în rețete simple, clare, care nu-i maschează aroma naturală. Prăjirea la cuptor, în special cu adaos de lămâie, mărar și ierburi blânde, produce o carne suculentă, dar deosebit de aromată. Atunci când este prăjită, atât învelișul clasic din făină, cât și un amestec mai pronunțat de pesmet și nuci, care adaugă crocant și profunzime aromei, funcționează bine. Peștele alb poate fi, de asemenea, fiert cu legume – se combină bine cu țelina, prazul și roșiile, care îi îmbogățesc profilul aromatic fără a copleși textura cărnii. Este un pește ușor de preparat fără nicio experiență culinară anterioară, dar care oferă o mare libertate de interpretare.
În țările scandinave este adesea servit afumat, ceea ce accentuează profunzimea aromei, dar și îi modifică valoarea nutritivă. Procesul de afumare reduce nivelul unor vitamine, în special vitaminele B și omega-3, dar conferă peștelui o aromă aparte, caracteristică, care merge bine cu pâine, hrean sau legume murate. Versiunile crude ale peștelui alb, servite sub formă de tartare – preparate dintr-un file tăiat mărunt, asezonat cu lămâie, puțin ulei și piper proaspăt – sunt, de asemenea, din ce în ce mai populare. Ca alternativă la grătarul tradițional, poate fi copt în hârtie pergament cu unt și ierburi, ceea ce menține peștele umed și îl face mai ușor de servit.
