Nimic nu se compară cu un pui de somn. Să lenevești o oră după-amiaza este o senzație de decadență și te face să tânjești după zilele copilăriei, când nu știai cât de bine o duceai cu obiceiul de a dormi zilnic.
Din păcate, pe măsură ce înaintăm în vârstă, siestele devin un lux ocazional în loc de o cerință zilnică, iar munca, sarcinile și viața au prioritate în fața unui somn de după-amiază. Dar se pare că siestele sunt mai mult decât confortabile și răcoritoare. Cercetările au descoperit că ar trebui să ne facem timp pentru acest obicei încântător, deoarece siestele ajută creierul.
Un studiu a arătat că persoanele care fac sieste au creierele mai sănătoase.
Într-un fel, constatările University College London și University of the Republic din Uruguay nu sunt chiar atât de surprinzătoare: Somnul este foarte bun pentru tine. Cine ar fi crezut?! Dar există un beneficiu în special care are într-adevăr potențialul de a ne schimba viața pe măsură ce îmbătrânim.
Studiul a descoperit că somnul zilnic încetinește de fapt micșorarea creierului.
Probabil vă gândiți, „creierul meu nu se va micșora niciodată, sunt prea inteligent pentru asta”, dar v-ați înșela. , cu aproximativ 5% pe deceniu. Micșorarea este cea mai pronunțată în hipocampus și lobul frontal, zonele responsabile de învățare și memorie.
Aceasta este, în parte, responsabilă de declinul cognitiv care se produce la majoritatea dintre noi, într-o măsură sau alta. Chiar dacă nu devine niciodată problematic, așa cum se întâmplă în afecțiuni precum demența sau boala Alzheimer, creierul se micșorează odată cu vârsta – este ceva natural.
Studiind persoane cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani care dormeau zilnic, cercetătorii au descoperit că somnul regulat de la mijlocul după-amiezii încetinește de fapt acest proces de contracție și ar putea avea un efect și asupra unor afecțiuni precum boala Alzheimer.
Studiul a constatat, de asemenea, că somnoroșii zilnici au îmbătrânit cu 2,6 până la 6,5 ani mai puțin decât ceilalți.
Studiul s-a axat, în parte, pe persoanele care aveau o predispoziție genetică spre a fi un somnoros obișnuit. Există aproximativ 97 de markeri ADN care indică această predispoziție și, în cadrul unei analize a 378 932 de persoane din Regatul Unit, s-au comparat și contrastat persoanele care aveau și care nu aveau unul dintre acești markeri.
De asemenea, în cadrul studiului, mai mulți subiecți au purtat dispozitive de măsurare la încheietura mâinii pentru a-și determina activitatea fizică și pentru a evalua alți factori care ar fi putut face ca datele lor să fie inexacte sau neconcludente, cum ar fi, de exemplu, existența unor afecțiuni medicale care, în mod natural, fac o persoană să doarmă mai mult.
Datele au arătat că persoanele care aveau aceste predispoziții genetice spre somn aveau tendința de a avea nu numai volume cerebrale mai mari, ci și creiere care arătau între 2,6 și 6,5 ani de îmbătrânire mai puțin decât creierele comparabile fără markerii genetici.
Studiul este limitat de anumiți factori demografici – în principal de faptul că aproape toți subiecții erau albi și aveau ascendență europeană – astfel încât constatările sale nu pot fi considerate universale. Dar ele se aliniază cu ceea ce știința a determinat anterior despre .
că au sperat că descoperirile vor ajuta la destigmatizarea ideii de a trage un pui de somn în fiecare zi și vor inspira oamenii să se odihnească mai mult. Ei au sugerat să urmeze recomandările de lungă durată pentru sieste, care spun că aderarea la oferă cele mai bune beneficii cognitive fără a perturba somnul de noapte.
