Efectele geopolitice, perspectivele economice maghiare, evoluția așteptată a cursului forintului și oportunitățile de investiții vor fi discutate în cadrul evenimentului nostru din decembrie, unde experții vor explica posibilele efecte economice ale revenirii lui Donald Trump.
În primăvara lui 2011, în Daraa, un orășel din sudul Siriei, niște studenți adolescenți și-au făcut cunoscut nemulțumirea scriind cuvinte pictate pe peretele școlii:
Oamenii vor căderea regimului.
Această afirmație simplă, dar îndrăzneață a acționat ca o scânteie într-o societate care a trăit de zeci de ani sub mâna de fier a familiei Assad. Studenții au fost arestați rapid și tratați cu brutalitate în închisoare, bătuți și torturați. Când familiile lor și comunitatea locală au început să protesteze, răspunsul guvernului a fost rapid și fără milă: au dispersat demonstrațiile cu muniție reală.
Vestea celor întâmplate la Daraa s-a răspândit rapid și în scurt timp și alte orașe din Siria s-au alăturat protestului, iar mesajul simplu a apărut unul după altul pe pereții școlilor, birourilor publice, secțiilor de poliție și altor instituții publice.
Graffiti pe un perete scrie Poporul vrea căderea regimului. Hama, Siria, 2011. Moises Saman.
— Art2Defy (@art2defy)
Din ce în ce mai mulți oameni au ieșit în stradă pentru a cere respectarea libertății și a drepturilor omului, precum și reforme politice. Cu toate acestea, demonstrațiile au cerut nu doar transformarea regimului, ci și sfârșitul celor aproape cinci decenii de guvernare ale familiei Assad. Toate straturile de sirieni au fost reprezentate la demonstrații: majoritatea sunnită, clasa conducătoare alauiți, creștini, druzi și alte minorități, toți care sperau într-un sistem mai just. Bashar al-Assad, care a ajuns la putere în 2000 după moartea tatălui său Hafez al-Assad, a apărut inițial ca un lider tânăr și reformist.
Cu toate acestea, curând a devenit clar că domnia sa nu va fi mai deschisă reformelor și mai democratică.
Regimul Assad a încercat să suprime demonstrațiile pașnice cu violențe brutale. Soldații au tras în mulțimea de pe străzi, iar serviciile secrete i-au vânat continuu pe liderii demonstrațiilor. Cu toate acestea, acțiunile din ce în ce mai violente ale statului nu au făcut decât să alimenteze tensiunea și rezistența. Protestele pașnice s-au transformat curând în conflicte armate, deoarece grupurile nemulțumite și-au format propriile miliții armate pentru a se apăra pe ei înșiși și comunitățile lor.
Războiul civil a escaladat rapid, deoarece Siria a devenit din ce în ce mai mult un câmp de luptă între diferite grupuri etnice, religioase și politice. Conflictul intern al țării a căpătat o dimensiune internațională în scurt timp, când puterile regionale și globale au început să intervină. Protestele care au început cu speranță în 2011 s-au transformat curând într-un conflict sângeros, de ani de zile, care a distrus comunități întregi și a schimbat fața Siriei pentru totdeauna.
De-a lungul anilor, regimul lui Assad a pierdut un teritoriu semnificativ, inclusiv nordul țării, care a fost capturat de Statul Islamic și alte grupuri militante. Armata siriană se afla într-o poziție dificilă și nu putea rămâne pe linia de plutire decât cu ajutorul Rusiei și Iranului.
În 2015, Rusia a intervenit direct, cu lovituri aeriene și trimițând consilieri militari. Regimul Assad a recâștigat astfel cea mai mare parte a țării, inclusiv Alep și Homs.
Căderea regimului Assad: ofensiva Idlib și consecințele acesteia
Conflictul a luat o întorsătură neașteptată în 2024, când rebelii, în principal coaliția condusă de Hayat Tahrir al-Sam (HTS, în maghiară: Frontul de Eliberare a Levantului), au recucerit zone semnificative de la regimul Assad.
Organizația a profitat de neputința celor două puteri care țin regimul Assad la putere, Iran și Rusia.
Aliații Teheranului au fost slăbiți de Israel, care i-a eliminat unul după altul pe liderii militari iranieni din cauza conflictului din Gaza început în octombrie anul trecut, în timp ce sprijinul organizațiilor teroriste Hamas și Hezbollah și înarmarea Rusiei în conflictul din Ucraina au consumat resurse importante. .
Iar forțele Moscovei sunt complet legate de frontul ucrainean de aproape trei ani încoace, iar Kremlinul și-a mutat deja o mare parte din trupele și munițiile sale pe câmpul de luptă european.
În esență, HTS a fost lăsat singur și a intrat în luptă împotriva forțelor guvernamentale epuizate de războiul civil de un deceniu. Grupul, care anterior a fost legat de al-Qaeda, a preluat controlul asupra Alepului, Hama și Homs, iar apoi a izolat Damascul. Forțele lui Assad, după ce au pierdut sprijinul rus și iranian, nu au putut opri ofensiva. Acest lucru a dus în cele din urmă la căderea regimului, punând capăt guvernării sale de cinci decenii.
Căderea lui Assad are consecințe geopolitice semnificative. Iranul, care a folosit Siria ca aliat strategic pentru transporturile de arme și sprijinul pentru Hezbollah, și-a pierdut influența semnificativă. Pentru conducerea israeliană, aceasta este o evoluție pozitivă, deoarece poziția regională a Iranului a slăbit. În același timp, Turcia, care a susținut mai multe grupuri rebele din Siria, a trecut și ea într-o nouă poziție, deși neagă că a susținut direct HTS.
Scenarii de viitor: instabilitate sau reconstrucție?
După căderea regimului Assad, viitorul Siriei este extrem de incert. Încercările HTS de a crea o imagine mai moderată nu au convins comunitatea internațională, care se teme că trecutul radical al grupului va alimenta noi conflicte. Un vid de putere și un control central slab pot duce la haos, care poate duce la violență și destabilizare ulterioară: în 2013, Statul Islamic, care a devenit periculos la nivel global datorită atacurilor sale teroriste din Europa, a apărut dintr-o astfel de situație.
Rolul comunității internaționale va fi crucial. Una dintre sarcinile principale ale Statelor Unite și ale UE poate fi asistența umanitară și promovarea tranziției democratice. ONU joacă deja un rol semnificativ în discuțiile de pace, dar actori regionali precum Turcia și Iranul determină și direcția procesului. Una dintre cele mai importante provocări este gestionarea crizei refugiaților, întrucât milioane de sirieni trăiesc în prezent în exil, în principal în Turcia și Europa, scrie în analiza sa.
O altă problemă cheie este poziția geopolitică a Siriei. Țara rămâne într-o locație strategică, iar stabilizarea relațiilor internaționale va fi cheia pentru noul guvern. Situația din jurul Turciei și Kurdistanului rămâne o problemă sensibilă, mai ales că kurzii cer autonomie în regiunile de nord.
Războiul civil sirian și căderea regimului Assad sunt deja unul dintre cele mai decisive evenimente din istoria Orientului Mijlociu, dar, datorită consecințelor sale, poate fi un factor determinant în geopolitică pentru deceniile următoare. În timp ce plecarea lui Assad poate oferi speranță pentru un viitor mai democratic, amenințarea instabilității rămâne. Sarcina cu care se confruntă comunitatea internațională, puterile regionale și poporul Siriei nu este doar să pună capăt războiului civil, ci și să creeze o nouă ordine politică după ce graffiti-ul original a fost mâzgălit 15 ani mai târziu.
poporul a primit căderea regimului.
Imagine de prima pagină: IDLIB, SIRIA: Într-o imagine de arhivă realizată de fotoreporterul Agenției Anadolou Szaleh Mahmúd Láila, un membru al grupului de opoziție sirian afiliat Frontului de la Damasc trage o rachetă împotriva forțelor loiale regimului Assad în timpul ciocnirilor din Alep, Siria, pe 7 martie 2015. Credit foto: Saleh Mahmoud Laila/Agenția Anadolu/Getty Images
