Sezonul de încălzire este în plină desfășurare, iar drept urmare, problema „vampirilor de încălzire” revine pe ordinea de zi, adică locuitorii care nu aprind caloriferele din apartamentele lor, ci folosesc căldura vecinilor. Ce se poate face cu o astfel de persoană? Există mai multe opțiuni, iar legea este de partea „defavorizaților de căldură”.
În Rezoluția Ministrului Infrastructurii din 12 aprilie 2002 privind condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească clădirile și amplasarea acestora, se precizează că temperatura din „sufragerie, holuri, bucătării separate dotate cu seminee pe gaz sau electric, spații de birouri, săli de conferințe” ar trebui să fie +20 grade C, iar în băi +24 grade C. Acesta este un standard general privind condițiile tehnice ale clădirii și instalației.
Ea nu a pornit caloriferul. Instanța a constatat că aceasta a beneficiat de căldura vecinilor
Cu toate acestea, cooperativa poate, prin rezoluția sa, să stabilească o limită minimă a consumului de căldură pentru rezidenți și astfel să-i „forțeze” să încălzi incinta și să mențină temperatura corespunzătoare. O astfel de limită a căldurii în timpul sezonului de încălzire a fost introdusă în 2013 de una dintre municipalitățile din Lodz.
Documentul îi obliga pe proprietari „să suporte costurile încălzirii centrale în valoare de cel puțin 10 GJ per local pe sezon de încălzire plus costurile fixe”. Unul dintre locuitori nu a fost de acord cu rezoluția. Ea a făcut apel la această decizie, dar instanța din Lodz a fost de partea comunității și a altor locuitori. După cum citim în cazul materialelor – după legalizarea contoarelor de căldură în incinta specificată, sa înregistrat o scădere a consumului de căldură.
„Valoarea de 10 GJ indicată în rezoluție este foarte nesemnificativă, ținând cont de citirile contoarelor din alte sedii ale blocului, precum și de faptul că înainte de legalizarea contoarelor de căldură în anul 2007, sediul reclamantei avea și consum de căldură peste 10 GJ În perioadele de încălzire 2004-2007, consumul mediu de căldură în sediul reclamantei. a fost de 12,5 GJ pe sezon, iar după legalizarea individuală – o medie de 0,8 GJ pe sezon (în total pentru perioada 2007-2013 – 4882 GJ),” a indicat comunitatea.
Reclamanta a explicat că încălzește apartamentul diferit – folosind cuptorul la coacere și gătit pe gaz. În plus, ea a înlocuit ferestrele din apartament și a înghețat ușile duble de la intrare. Ea a mai spus că nu-i place când apartamentul este prea cald și temperatura din camere nu scade sub 18 grade Celsius. Instanța a reținut însă că, ca urmare a scăderii consumului în apartamentul femeii, alți rezidenți au folosit mai mult decât atât. S-a bazat pe opinia unui expert care a afirmat că la o temperatură de 18 grade Celsius, consumul de căldură în apartamentul ei ar trebui să fie de 31,66 GJ, și nu de 10 GJ. Astfel, comunitatea a luat o decizie în favoarea ei.
„Potrivit faptele din speță, comportamentul reclamantei a îngreunat folosirea bunului comun al altor coproprietari, care include centrala termică, drept pentru care unii locuitori au fost nevoiți să plătească taxe mai mari pentru consumul de încălzire. Aceasta înseamnă că acțiunile reclamantei rămân în afara drepturilor acesteia, încălcând interesul comun și principiile conviețuirii sociale, deși din punct de vedere subiectiv decizia atacată încalcă proprietatea interesul reclamantului, trebuie precizat că nu este o încălcare care va justifica anularea acesteia”, a precizat instanța.
Problema furtului de căldură de către vecini a fost luată în considerare și în 2020 de Curtea Supremă. Acest lucru s-a întâmplat în urma unei plângeri extraordinare a Parchetului General. Camera de Control în Urgență și Relații Publice a respins-o din lipsa unei justificări clare.
Totodată, în anul 2016, reclamantul a intentat o acțiune împotriva cooperativei pentru recuperarea unei plăți în plus la calculul cheltuielilor de încălzire în apartamentul său pentru perioada 2010-2015. Acesta a indicat că în perioada sezonului de încălzire a pornit caloriferul doar în bucătărie.
După examinarea cauzei, instanța a fost de acord cu instanțele anterioare și cu cooperativa pârâtă, reținând că „o trăsătură caracteristică a instalațiilor de încălzire centrală din clădirile din anii 1970 și 1980 este aceea că o parte a acestei instalații este comună multor apartamente și le asigură căldură. .” dincolo de sursa principală de căldură pentru chiriaș, care sunt caloriferele de încălzire din apartamentul său. Se mai precizează că „chiar dacă chiriașul oprește robinetele termostatice, încăperile sale vor fi încă încălzite cu căldura din spațiile învecinate”. „Prin refuzul intenționat de a încălzi patru încăperi ale apartamentului prin oprirea caloriferelor, reclamanta […] a folosit căldura furnizată de porțiunea necontorizată a instalației din spații învecinate, încălzite. Căldura furnizată spațiilor în acest fel nu este scutită. din datorie, deci inculpatul.
